Simt ca pierd totul,
Simt ca nu pot sa respir
Simt ca pierd amorul,
Simt ca trece pe langa mine
Ce nu pot sa admir.
Simt ca toamna ma alunga,
Si nu ma lasa sa iubesc,
Cred ca vrea sa ma distruga
Ma face mereu sa visez.
As vrea sa simnt ca-nsemn ceva
In glasul vantului eu as canta
As prinde aripi si-as zbura,
Daca simt si eu iubirea ta.
Zambete inocente,zambete pure de copii...Cuvinte rupte dintr-un basm ...toate aceste sunt reale datorita copilariei.Un paradis verde plin de zambete ,voie buna si inocenta ce te inconjoara.Simti ca traiesti ,simti ca poti zbura ,simti ca iubesti.
In ,,Copilarie'' am pasit si eu cu multi ani in urma si inca mai strabat drumurile poleite cu dulcile minunatii ale acesteia.In acest mirific paradis ,eu mi-am tesut panza prezentului si a viitorului.Aici am capatat cunostinte alese pentru a-mi putea urma siragul anilor mei.Visele cele mai frumoase mi le-am creat in aceasta lume.Am lasat,,obisnuitul'' sa ma ocoleasca si nu i-am dat voie niciodata ,,cotidianului'' sa ma prinda in lagarele prafuie ale monotoniei.In aceste locuri mi-am permis sa ma ascund cand lumea in care traim se transforma intr-un uragan nebun ce matura tot in calea lui.Plina de speranta mi-am permis sa zmbesc chiar daca din fata se apropia negrul intuneric al viitorului.
Zambeste cat esti copil,zambeste ori de cate ori ai sansa sa treci pragurile ,,Copilariei'' si cel mai important nu te detasa niciodata complet de acest taram al fagaduintei si al frumosului vesnic...
